Interviu cu Nicu Mihai: despre viata, pasiunile sale, planuri si cariera

1053

Mai intai am aflat de el in Social Media, apoi l-am vazut pe YouTube, iar acum am ajuns sa-i cer un interviu. Nicu Mihai, cel cu care ne petrecem majoritatea timpului urmarindu-l, este dincolo de ecranul telefonului un om simplu, dar si foarte grijuliu, un prieten ce ar face totul pentru cei dragi. Acum, am prins si noi momentul, si am realizat acest interviu.

Carismatic, creativ si implicat sunt doar cateva dintre atributele care imi vin rapid in minte daca ma pui in postura de a-i face o descriere lui Nicu Mihai. Am stat de vorba printre picaturi despre viata, despre lucrurile care ii plac si, nu in ultimul rand, despre cel mai indragit capitol, anume arta.

Care este motivatia ta de zi cu zi care te ajuta sa continui ceea ce iti place?

Nicu Mihai: „In mod ironic, motivatia mea nu prea este… mai deloc. De cele mai multe ori ma confrunt cu crize personale cum ca ce fac nu e bine, sau ca nu fructific suficient de tare ce stiu sa fac. Cu toate acestea ma mai tine treaz gandul cum ca niste multi oameni ma apreciaza si ar fi dezamagiti daca as renunta. Nu-mi place sa dezamagesc lumea. Mai ales pe ei, cei ce ma urmaresc si ma apreciaza.”

De ce ai ales Facultatea de Jurnalism si nu domeniul artei?

Nicu Mihai: „Eu cred in libertatea artei. Nimeni nu trebuie sa iti spuna cum si cand sa o faci. Arta vine din interior, si… timp de 2000 de ani, omenirea nu avea facultati de arta. Artisti precum DaVinci sau Rubens cum se descurcau fara cineva care sa-i invete? Atunci cand a venit momentul sa-mi aleg facultatea, a trebuit sa aleg o facultate care sa sune ok, sa se intample lucruri practice acolo, si obligatoriu sa nu fie „de arte”. Am accesat site-ul Universitatii din Bucuresti, si am ales din lista aia cea mai atractiva facultate unde puteam sa intru fara sa se ia in calcul nota din BAC. Am aterizat la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Uite-ma, deja, 3 ani mai tarziu, scriindu-mi lucrarea de licenta, pentru absolvire.”

Ca tot are legatura cu animatiile – care este personajul animat preferat si de ce?

Nicu Mihai: „Asta da intrebare grea (n.r. – rade). E foarte greu sa aleg personaje preferate. Consumam desene animate „in prostie” cand eram mic. Chiar si acum ma mai uit, ocazional. Nu pot sa aleg unul dintre miile de personaje, insa pot numi cativa: Finn, din Adventure Time, cel mai probabil datorita aprecierii mele pentru intregul serial animat. Imi place mult stilul animatiei. In lista mea se mai afla si Peter Griffin din Familia Guy; am vazut vreo 5 sezoane cap-coada de pe Torrente, si alte zeci de episoade la TV, pe Comedy central. Cand il vad, ma loveste un ras incontrolabil, e greu sa descriu. O sa dau o mentiune speciala si lui Gumball, din World of Gumball, pentru felul in care e construit personajul, dar si intregul serial. Art directing-ul e superb, mai adauga Nicu. Insa aici pot sa insir mai toate personajele din Looney Tunes: Bugs, Duffy, Sylvester, Marv, Porky, si multe altele. Nu pentru vreo anume trasatura, ci pentru tot respectul pe care il port animatiilor facute inainte de era digitala.”

Cum ai descoperit aceasta latura, te-ai gandit vreodata ca poti ajunge asa de cunoscut?

Nicu Mihai: „Tatal meu e pictor de icoane. Ca si copil, modelul de viata pe care il aveam era el. Picta si facea lucruri misto. Am incercat si eu si se pare ca s-a propagat in familie. M-am prins totusi destul de greu, ceea ce faceam eu nu era „uzual” sau „comun”. Pe vremea aia credeam ca oricine poate sa deseneze. N-am fost surprins de faptul ca eu pot sa desenez, cat de faptul ca altii nu pot sau nu stiu cum. Mintea mea de copil functiona ciudat. Cat despre YouTube, am o intreaga filosofie. Da, credeam cu tarie ca se poate sa ajungi cunoscut pe internet, dar nu credeam niciodata ca pot eu. Venind dintr-un oras mic, unde lumea nu pune accent pe diversitate si pe arta, sperantele mele de propagare a canalului in afara orasului meu sau a judetului erau foarte mici. Cu gandul asta am si plecat in aceasta calatorie. Initial imi era jena sa spun cunoscutilor ca mi-am deschis un canal de YouTube, insa as fi fost tare fericit sa afle de el macar colegii mei de la alte clase din liceu, pe care nu-i cunosteam personal. S-a intamplat. Rapid. Incepeam sa primesc felicitari de la cine nu ma asteptam. Acum, cativa ani mai tarziu, cu aproape de 3 ori mai multi abonati decat intreaga populatie din orasul meu natal, sunt fara cuvinte.”

Care este punctul tau forte, legat de pasiunile tale?

Nicu Mihai: „Punctul meu forte cred ca e si punctul meu slab. Raman adesea inchis in bula mea si nu ma simt comond sa ies de acolo. Asta ma face sa nu renunt la ce m-am obisnuit sa fac. Tot incerc sa descopar lucruri noi, anume sa fac fotografii, sa cant la chitara, la bass, mi-ar placea mult si tobe. Compun de mult muzica si imi antrenez vocea. Mai nou, invat efecte speciale video, ca in filmele din cinema-uri. Toate astea-s domenii noi care ma scot usor din zona mea de confort. E clar ca nu o sa le practic pana la finalul vietii, insa cu ce imi e comod, o sa raman pana la capat.”

Ce planuri ai pus la cale pentru 2019? Cu ce iti mai impresionezi fanii?

Nicu Mihai: „Planuiesc un fel de full-time YouTube. Daca altii pot, cred ca pot si eu. Macar doua clipuri pe saptamana, daca toate merg bine. Nu pormit, dar fac eforturi majore pentru a fi pe plac abonatilor mei. Stati numai sa trec lucrarea de licenta. In acelasi timp, lumea s-ar putea sa auda niste muzica de la mine. Nici asta nu e batut in cuie, insa sper sa dau la lumina cateva piese.”

Nicu pune la cale foarte multe surprize pentru urmaritorii sai. Asa ca, te invitam sa-l urmaresti pe canalul sau de YouTube pe care posteaza cat de des se poate, pe pagina de Facecook si cea de Instagram.

Foto: Facebook.com/ Instagram.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.